Salutare, oameni minunati!
A fost odata ca niciodata...asa incep toate povestile, dar oare toate finalurile sunt asa cum ne asteptam? Se incheie totul intr-o nota pozitiva?
In ultima vreme, imi doresc sa citesc tot mai mult. Ador sa ma relaxez cu o carte buna in fata mea. Am descoperit extrem de multe lucruri pe care doresc sa vi le impartasesc in perioada care urmeaza.
Pentru astazi am ales o poveste cu talc care mi-a placut extrem de mult :)
Lectura placuta!
Dacă ai afla că mâine ţi-ai descoperi comoara, ce ai face cu ea?
Dacă nu te poţi decide, iţi voi spune o poveste care la sfârşit te va pune serios pe gânduri.
Povestea s-a născut demult, în mintea unui tânăr care era hotărât să pornească în cautarea unei comori.
La început a hotărât că nu vrea să spună nimanui despre visul său pentru că se gândea că cei apropiaţi îl vor lua în râs.
După o perioadă de frământări, tânărul şi-a spus: ”Acesta este visul meu şi voi pleca în cautarea comorii.”
Şi-a anunţat familia şi prietenii care nu au fost prea încântaţi şi care au încercat să-l oprescă, spunându-i că visează la cai verzi pe pereţi.
Dar el era hotărât şi dus a fost.
A trecut o săptămână, au trecut două, iar după trei luni a început să se întrebe pentru prima oara dacă visul lui nu-l costă prea mult, însă nu s-a oprit şi chiar a întâlnit în drumul său un alt tânar care avea acelaşi vis.
Tânărul nostru care a plecat primul în călatorie s-a aprins iar văzând că acum are şi un camarad de drum.
Acum totul îi părea mai simplu, avea cu cine să vorbească despre comoară, iar timpul parcă trecea mai repede. A mai trecut un an, iar proviziile pe care le-au avut s-au terminat. Şi-au dat seama că în curând vor muri de foame.
Primul tânar a spus ca va merge mai departe, chiar dacă va trebui să lucreze cu ziua ca să-şi poată susţine cheltuielile pentru călătorie.
Al doilea tânar a hotărât că se va întoarce pentru că în acest an de zile şi-a dat seama că visul lui nu mai este de actualitate, şi a renunţat.
Tânarul care era hotărât să-şi urmeze visul chiar asta a şi făcut, a lucrat cu ziua şi astfel a mai înaintat un pas către comoara lui.
Într-o zi, la finalul zilei de lucru după ce şi-a încasat banii şi când tocmai se pregătea să iasă pe uşă, il opreşte bătrânul pentru care lucrase şi îi spuse:
„Ştii, am avut şi eu visul acesta de a găsi comoara, dar am renunţat. Iar acum sunt prea bătrân.”
Tânărul bucuros că de acum şi-a găsit din nou un partener de drum îi răspunse: „Hai şi tu, încă mai poţi! De fapt, dacă mă uit mai bine la tine nu eşti chiar atât de bătrân.”
„Nu cred că mai pot” completă bătrânul.
„Mi-am găsit locul meu de ceva timp aici. Trăiesc şi zile bune, dar şi zile rele, uneori când mă plictisesc mă gândesc la comoara mea şi mă întreb cum ar fi arătat când aş fi descoperit-o… şi cât de fericit aş fi fost. Dar îmi trece repede pentru că mă iau cu problemele cotidiene şi-mi dau seama că visul acesta nu a fost pentru mine.”
„De unde ştii dacă nu ai încercat” se auzi o voce de departe. Era tânărul hotărât că ascultase destul şi care şi-a dat seama că deşi ar vrea să îl ajute pe bătrân, nu avea cum să-l convingă că dacă ai un vis merită să încerci până la capăt.
În fiecare dintre noi se află aceste personaje:
– unii visează şi doar atât
– alţii visează şi acţionează o perioadă (poate pentru că nu sunt dispuşi să facă şi sacrificii sau poate este prea greu)
– dar prea puţini decid să-şi urmeze visul până la capăt
Trei ani i-au luat tânărului nostru sa-şi găsească comoara, dar au meritat din plin.
Te întrebi acum care este comoara ta? Că tu nu ştii la ce eşti bun(ă), că tu nu ştii să faci altceva decât ceea ce faci acum şi oricum nu-ţi mai place.
Cu toţii am primit o comoară atunci când ne-am născut… VIAŢA.
Tu ce ai decis să faci cu comoara ta până acum?
Pe curand,
Claudia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu